Jocurile noastre de toate zilele (rezumat)

Jocurile noastre de toate zilele de Eric Berne ne amintește că fiecare interacțiune socială, aparent banală, ascunde câte o schemă psihologică subtilă. Conform lui Berne, oamenii interacționează folosind diverse roluri: uneori suntem „părintele” protector, alteori „copilul” rebel sau „adultul” logic. Iar aceste roluri dau naștere unor „jocuri psihologice”, adică tipare repetitive de comportament care produc conflicte și neînțelegeri. Un astfel de joc este „Da, dar…”, în care o persoană cere sfaturi, însă găsește mereu scuze pentru a nu le urma. Este genul de conversație care ne epuizează emoțional, dar pe care o purtăm deseori fără să realizăm. Cercetările lui Daniel Goleman, în bestseller-ul său „Inteligența emoțională”, confirmă că aceste interacțiuni sunt deseori moduri indirecte de a ne menține într-o zonă de confort, chiar dacă inconștient preferăm să ne plângem decât să schimbăm ceva. Berne explică aceste tipare prin prisma a trei roluri esențiale: Copil, Părinte și Adult. Atunci când comunicăm din postura de Copil, reacționăm impulsiv și emoțional; din cea de Părinte, adoptăm o atitudine protectoare sau critică; iar postura de Adult reflectă comunicarea rațională, echilibrată și clară. Problema apare când trecem rapid și necontrolat dintr-un rol în altul, amestecând emoțiile cu rațiunea și complicând lucruri care altfel ar putea fi simple. Astfel, uneori viața noastră socială seamănă puțin cu serialul Seinfeld: toată lumea vorbește, nimeni nu ascultă cu adevărat, și, la final, ne întrebăm de ce nu ne înțelegem.