Despre Ne vedem în august carte
Ultima nestemată lăsată moștenire de părintele realismului magic.
„Ne vedem în august” este un imn dedicat libertății, un omagiu adus feminității și o reflecție profundă asupra misterului iubirii. Volumul încheie în mod ideal faimosul ciclu al romanelor despre dragoste, din care fac parte Dragostea în vremea holerei și Despre dragoste și alți demoni.
Ana Magdalena Bach este o femeie de aproape cincizeci de ani, cu o căsnicie fericită de peste trei decenii. În fiecare an, pe 16 august, ea călătorește pe o insulă din Caraibe pentru a vizita mormântul mamei sale. Acest ritual anual devine o invitație irezistibilă pentru ea de a se transforma, pentru o noapte, într-o cu totul altă femeie. Departe de viața cotidiană, Ana își explorează senzualitatea și secretele inimii, înfruntându-și propria soledad („singurătate”).
Prin tema timpului ciclic și a dorinței feminine, García Márquez ne oferă un ultim roman profund emoționant despre cum o singură noapte poate schimba o întreagă existență.
Traducere de Tudora Şandru Mehedinţi
Editura RAO
GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ
En agosto nos vemos
© Heirs of Gabriel García Márquez, 2024
Toate drepturile rezervate
Ne vedem în august
© RAO, 2024
Pentru versiunea în limba română.
ISBN 978-630-352-107-7
Recenzii
Mi-a plăcut foarte tare!
Gabriel García Márquez
Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982, scriitorul columbian Gabriel García Márquez (1927 – 2014) este, fără îndoială, cea mai strălucită voce a literaturii sud-americane din secolul XX și părintele incontestabil al realismului magic. Născut în Aracataca, un orășel care a servit drept sursă de inspirație pentru miticul Macondo, „Gabo” a transformat irealul în cotidian și a fermecat milioane de cititori de pe toate continentele prin capodopere precum Un veac de singurătate sau Dragostea în vremea holerei. În ciuda geniului său recunoscut la nivel mondial, autorul mărturisea cu o sinceritate dezarmantă despre începuturile carierei sale: „Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generația mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, și anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu.”
MAI MULT
Bianca Brad
