Fundaţia I. Fundația (Rezumat)

În Fundația, Isaac Asimov construiește o lume care se află la granița dintre știință și mit, un univers în care istoria devine o ecuație, iar destinul omenirii este calculat matematic. În centrul acestei fresce stă Hari Seldon, savantul care creează psihoistoria - o știință capabilă să prezică viitorul colectiv al civilizațiilor, dar nu și acțiunile individuale. Ideea devine miezul întregii serii: viitorul poate fi anticipat în linii mari, însă umanitatea, în complexitatea ei, rămâne mereu o variabilă instabilă.
Asimov imaginează o galaxie dominată de un Imperiu aflat în declin, o construcție vastă care se prăbușește sub greutatea propriei inerții. Fundația, creată de Seldon la marginea galaxiei sub pretextul unui proiect enciclopedic, este de fapt o strategie de supraviețuire - un nucleu menit să salveze știința, cultura și rațiunea în mijlocul haosului care urmează. În spatele planului se află ideea fascinantă că prăbușirea nu este sfârșitul, ci o etapă dintr-un ciclu istoric.
Cartea urmărește, de-a lungul a generații, modul în care această Fundație evoluează de la o colonie izolată la o putere politică, economică și spirituală. Fiecare etapă a dezvoltării sale reflectă o altă formă de cunoaștere - de la rațiune și știință la manipulare și credință. Asimov observă cu luciditate cum ideile devin arme, iar cunoașterea, atunci când este monopolizată, se transformă într-o formă de control.