Adam și Eva

Publicat în anul 1925, romanul Adam și Eva de Liviu Rebreanu a fost inspirat de o întâmplare reală, trăită de autor în 1918, la Iași, când acesta a simțit un intens sentiment de déjà-vu în momentul în care a întâlnit o femeie necunoscută. Această întâmplare simplă i-a inspirat autorului tema reîncarnării și a iubirii predestinate.
Pe de altă parte, Liviu Rebreanu a afirmat că opera își are originea în adolescența sa, în primele sale trăiri erotice, care au stat la baza celor șapte vieți ale celor două suflete care se caută, se întâlnesc și se despart de-a lungul secolelor din „Adam și Eva”.
Romanul scoate la lumină o latură mai greu de intuit a fostului absolvent al Academiei Militare, cel care avea să ajungă ulterior sublocotenent în armata austro-ungară. După „Ion” și „Pădurea spânzuraților”, puțini ar fi anticipat că metempsihoza va deveni una dintre temele sale de interes. Totuși, această direcție nu ar trebui să surprindă, dacă ținem cont că, mai târziu, Rebreanu avea să mărturisească despre „Adam și Eva” că îi este cea mai dragă dintre toate scrierile sale:
„Din tot ce-am scris până acum, «Adam și Eva» mi-e cartea cea mai dragă. Poate pentru că într-însa e mai multă speranță, dacă nu chiar mângâiere, pentru că într-însa viața omului e deasupra începutului și sfârșitului pământesc, în sfârșit, pentru că «Adam și Eva» e cartea iluziilor eterne...” – Liviu Rebreanu
Editura ACT și Politon
ISBN 978-606-913-332-3