Mara

„Cel mai bun roman românesc înainte de Ion”, după cum aprecia criticul Șerban Cioculescu, a fost publicat inițial în revista „Vatra”, în anul1894, și a apărut sub formă de volum mai târziu, în cursul anului 1906. Aparținând categoriei bildungsroman prin natura tematicii abordate, formarea și maturizarea copiilor Marei, respectiv inițierea lor în greutățile vieții, romanul a fost considerat „aproape o capodoperă” de criticul George Călinescu datorită artei cu care Slavici redă detaliile și a forței cu care acesta construiește ansamblul epic.
Deși titlul romanului este „Mara”, impresia generală este că în centrul acțiunii se află Persida, fiica acesteia, și Națl, băiatul măcelarului Hubăr, a căror poveste de dragoste capătă accente dramatice, întrucât se situează dincolo de conveniențele sociale ale vremii.
Acțiunea romanului „Mara” se petrece în împrejurimile Aradului – bine cunoscute autorului originar din aceste locuri – mai exact între localitățile Radna, Lipova și Arad, mutându-se episodic și la Viena și Budapesta, pe care autorul le cunoaște din vremea studiilor. În ceea ce privește reperele temporale, autorul ne oferă ca reper procesul de unificare a Italiei, în care Garibaldi a jucat un rol important în anii 1860.
Fin observator al societății transilvănene, Ioan Slavici surprinde în acest roman, spre deosebire de nuvelele sale în care se oprește mai mult asupra lumii satului, „mica burghezie“, după cum spunea Nicolae Iorga, personajele fiind preponderent târgoveți, breslași și negustori, dar și preoți, măicuțe și învățători.
Însăși Mara este un tip de femeie puternică și întreprinzătoare, o văduvă dornică să strângă bani și să-și crească averea prin afaceri, nu întâmplător a fost numită de criticul Nicolae Manolescu „prima femeie capitalist din literatura noastră”.
Editura ACT și Politon
ISBN 978-606-913-095-7