Mănăstirea din Parma (ebook)
de
Citești nelimitat
Adaugă la wishlist
Alegi prima carte gratuit, de la € 6,99 / lună cu 2 credite, anulezi oricând.
Ascultă sau citește în app
Despre Mănăstirea din Parma (ebook) carte
STENDHAL (1783–1842), nom de plume adoptat de Marie-Henri Beyle, unul dintre marii romancieri francezi ai literaturii universale, se numără și printre primii scriitori de expresie realistă, apreciat și astăzi pentru profunzimea psihologică prin care și-a redat personajele.
Publicat în 1839, romanul Mănăstirea din Parma urmărește viața tânărului aristocrat italian Fabrizio del Dongo, de la implicarea lui în Bătălia de la Waterloo, ca adept al lui Napoleon, până la pasiunile amoroase și intrigile politice de la curte, în care joacă un rol hotărâtor.
Romanul a fost adaptat pentru cinematografie, televiziune și operă.
Traducere de Traian Fințescu
Editura Corint
Toate drepturile asupra acestei ediții în limba română aparțin CORINT CLASICI AI LITERATURII, un imprint CORINT BOOKS, str. Mihai Eminescu nr. 54A, București. www.edituracorint.ro
ISBN 9786303613352
În acest moment nu există recenzii pentru această carte
Stendhal
STENDHAL (pe numele său adevărat Marie-Henri Beyle) s-a născut la Grenoble, în 1783, fiind fiul avocatului Chérubin Beyle și al lui Henriette Gagnon. Rămâne orfan de mamă la vârsta de șapte ani și, după cum mărturisește în autobiografia sa, La vie de Henry Brulard (Viața lui Henry Brulard, publicată postum, în 1890), nu are o relație bună cu tatăl, nici cu mătușa sa, care se ocupă de educația lui, și nici cu abatele Raillane, preceptorul său. La vârsta de treisprezece ani intră la Școala Centrală. În noiembrie 1799 pleacă la Paris ca să urmeze cursurile Școlii de Politehnică, dar, fascinat de Napoleon Bonaparte, renunță și se angajează în Ministerul de Război, iar la scurt timp pleacă în Italia ca sublocotenent. Este impresionat de peisajele de aici, de operă, muzee și mai ales de Milano, „cel mai frumos loc de pe Pământ”. Obosit de viața militară, demisionează în 1802 și se întoarce la Paris. Frecventează saloanele literare și își dorește să de vină scriitor, dar reușește cu greu să-și publice textele. În următorii ani, îndeplinește mai multe funcții administrative. Se consacră pasiunii pentru muzică și pictură, scriind Vies de Haydn, Mozart et Métastase (1815) și Histoire de la peinture en Italie (Istoria picturii italiene, 1817). Din tratatul De l’amour (Despre dragoste, 1822) se vând doar 40 de exemplare. Publică cele două părți ale eseului Racine et Shakespeare (Racine și Shakespeare, 1823, respectiv 1825). Câțiva ani mai târziu, în 1829, îi apar însemnările de călătorie Proménades de Rome (Plimbări prin Roma), nuvela Vanina Vanini și primul roman, Armance, neînțeles de cititori. Publică Le Rouge et le Noir (Roșu și Negru, 1830), care-i aduce o oarecare notorietate. Este numit consul la Trieste și apoi la Civita-Vecchia. Începe să scrie Souvenirs d’égotisme (Amintiri egotiste) și Lucien Leuwen, rămase neterminate și publicate doar postum (în 1892, respectiv 1894). În 1839 scrie Mănăstirea din Parma, opera sa cea mai importantă, primită elogios de Honoré de Balzac și de o parte a criticii literare. Moare în 1842, în urma unui atac de apoplexie.
MAI MULT