Povestea târfelor mele triste
de
citită de Toma Dănilă
Asculți nelimitat
Adaugă la wishlist
Alegi prima carte gratuit, de la € 6,99 / lună cu 2 credite, anulezi oricând.
Ascultă sau citește în app
Despre Povestea târfelor mele triste carte
Povestire sau roman scurt, această ultimă creaţie narativă a neasemuitului Gabriel García Márquez, „cel mai mare vrăjitor al Americii Latine" (Augusto Roa Basto), reia într-o viziune aparte, surprinzătoare
eterna temă a iubirii, fericit ilustrată de capodopere anterioare - romanele „Un veac de singurătate", „Dragostea în vremea holerei",
„Despre dragoste şi alţi demoni" sau povestirea "Urma sângelui tău pe zăpadă". Căci „Povestea târfelor mele triste" este, aşa cum mărturiseşte
protagonistul-autor, „povestea marii mele iubiri", o prodigioasă incursiune în tainele sentimentului erotic, pe care îl trăieşte, pentru
prima oară în viaţă cu adevărat, un bărbat în vârstă de nouăzeci de ani pentru o fată de paisprezece, plasată deci la antipozii ciclului său
vital.
Traducere de Tudora Șandru-Antonescu
Editura RAO
GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ Memoria de mis putas tristes © Gabriel García Márquez, 2004 © RAO Distribuție, 2018 pentru versiunea în limba română Toate drepturile rezervate
ISBN 978-630-352-105-3
Recenzii
Super
Gabriel García Márquez
Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982, scriitorul columbian Gabriel García Márquez (1927 – 2014) este, fără îndoială, cea mai strălucită voce a literaturii sud-americane din secolul XX și părintele incontestabil al realismului magic. Născut în Aracataca, un orășel care a servit drept sursă de inspirație pentru miticul Macondo, „Gabo” a transformat irealul în cotidian și a fermecat milioane de cititori de pe toate continentele prin capodopere precum Un veac de singurătate sau Dragostea în vremea holerei. În ciuda geniului său recunoscut la nivel mondial, autorul mărturisea cu o sinceritate dezarmantă despre începuturile carierei sale: „Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generația mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, și anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu.”
MAI MULT
Toma Dănilă
