Ion

„Ion” (publicat în 1920) este considerat primul roman obiectiv din literatura română. Alcătuit din două părți, „Glasul pământului„ și „Glasul iubirii”, romanul constituie o monografie a satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea, ilustrând conflictul care reiese din lupta îndârjită pentru pământ. Din punct de vedere social, omul este prețuit în funcție de averea pe care o posedă, în cazul de față, în funcție de pământ. Ion al Glanetașului, personajul central al romanului, se căsătorește cu o fată bogată, Ana, deși nu o iubește, și de aici intriga narativă și deznodământul tragic.