Ioana
de
citită de Marcel Petrișor
Asculți nelimitat
Adaugă la wishlist
Alegi prima carte gratuit, de la € 6,99 / lună cu 2 credite, anulezi oricând.
Ascultă sau citește în app
Despre Ioana carte
Ioana de Anton Holban este un roman clasic al literaturii române, recunoscut pentru introspecțiile sale psihologice și influențele proustiene.
Publicat inițial în 1934, romanul explorează complexitatea relațiilor umane și a iubirii prin prisma personajului principal, Sandu, un narator necreditabil, care povestește drama iubirii sale neîmplinite pentru Ioana.
Narat la persoana întâi, romanul este structurat în funcție de memoria afectivă și analogică a lui Sandu, care, asemenea lui Ștefan Gheorghidiu din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", își creează un ideal de perfecțiune pe care îl aplică Ioanei.
Aceasta idealizare și diferențele dintre așteptările lui Sandu și realitatea relației lor conduc la conflicte și frământări interioare.
Anton Holban reușește să contureze un personaj feminin puternic și bine individualizat, ieșind din tiparele literaturii vremii și aducând o notă de modernism și experiment narativ. Ioana este un personaj activ în cadrul relației, iar povestea lor de dragoste reflectă profunzimea și complexitatea emoțiilor umane.
Cartea este apreciată pentru stilul său rafinat și analiza profundă a sufletului uman, fiind un vârf al proustianismului românesc. Ioana a fost recuperată târziu ca operă importantă a canonului interbelic, dar este acum recunoscută ca un exemplu remarcabil de literatură psihologică.
Daiana Gârdan scrie în prefața cărții:
Recuperat târziu drept roman important al canonului interbelic, Ioana este, poate, opera cea mai proustiană – adaptată la fondul și la tramele românești – dintre toate romanele cu astfel de ambiții scrise de prozatorii noștri în epocă. Astfel, concentrarea narațiunii pe resorturile emoționale și senzoriale ale memoriei și ale trăirii nu reprezintă altceva decât modelajul ales de Holban, într-un context în care romanul românesc încă experimentează, la scară largă, formule de import. Dar, asemenea lui Proust, Holban nu elimină decât parțial dimensiunea teatrală, uneori caricaturală, convențională a sociabilității burgheze. Protagonistul este un monden prin excelență printre protagoniștii de roman din contemporaneitatea sa.
Coerent cu peisajul interbelic modern, Holban vede adeseori în Ioana o femeie emancipată. La fel de coerent cu acest peisaj, însă, este și confundarea formelor sale de emancipare cu forme de transgresie a rolului său de gen. Nici pentru Holban, cum nici pentru alții înaintea lui, o femeie nu poate să-și autodepășească limitările sexului său decât prin însușirea, dezvoltarea și practicarea unor valori masculine. Însuși contrastul pe care Holban îl identifică și căruia îi dedică largi momente de contemplație este, de fapt, rețeta care-i întreține iubirea pentru Ioana și atracția pentru ea. Ioana este o parteneră feminină, dar un partener de dialog demn, viril. Puține sunt romanele de dragoste românești moderne care reușesc să spargă această logică ce nu reușește să depășească niște stereotipii de gen adânc înrădăcinate în discursul cultural autohton. Ioana nu este unul dintre ele. Cu toate acestea, este unul dintre puținele romane care propun un personaj feminin care este mai degrabă un agent activ, nu pasiv, în cadrul cuplului protagonist și care, dincolo de explicațiile pe care naratorul le găsește, are atribute bine individualizate și scoate, parțial, povestea adulterinei din cadrele strâmte și clișeizate ale literaturii vremii.
Editura Cuantic
Toate drepturile prezentei editii sunt rezervate Editurii Cuantic
ISBN 978-630-6653-39-3
În acest moment nu există recenzii pentru această carte
Anton Holban
Este fiul lui Gheorghe Holban, ofițer, și al Antoanetei (născută Lovinescu), precum și nepotul de soră al criticului Eugen Lovinescu. A debutat la cenaclul acestuia, Sburătorul, unde a citit povestiri și fragmente din romane. Urmează școala primară la Fălticeni. După despărțirea părinților, copilul crește în casa Lovineștilor. Își continuă studiile la Fălticeni, Focșani și București, unde își dă bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Litere din București, alegându-și ca specializare limba și literatura franceză. Licențiat în limba franceză al Facultății de Litere și Filosofie din București, doctorat nefinalizat în Franța, pe tema dandyismului lui Jules-Amédée Barbey d'Aurevilly. După participarea la cursurile de vară la Dijon, se reîntoarce în Franța pentru pregătirea doctoratului, cu opera lui d’Aurevilly. Revine în țară peste alți doi ani, fără a-și fi luat doctoratul și e numit profesor la Liceul de Băieți „V. Alecsandri” din Galați. Profesor de limbă franceză la acest liceu din Galați (1928-1932) și apoi, până la moarte, în București. Se stinge în 1937, în plină tinerețe și putere creatoare, din cauza unei operații banale de apendicită. Debut în revistă în „Mișcarea literară” a lui Liviu Rebreanu în 1928. A fost membru în consiliul director al revistei „Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu, la reapariția în serie nouă. Încă din această perioadă, Anton Holban e un adept al „citadinizării literaturii”. Opera literară În 1929 apare la Editura „Ancora” Romanul lui Mirel. Tot acum, e inclusă în repertoriul Teatrului Național piesa Oameni feluriți, scrisă la 19 ani. Doi ani mai târziu, publică romanul O moarte care nu dovedește nimic (Ed. Cugetarea). În 1932, apare volumul Parada dascălilor (Ed. Cugetarea). Începe să colaboreze la „România literară” și la revista „Azi”, condusă de Zaharia Stancu. În „România literară”, publică un studiu intitulat, Viața și moartea în opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu. În decembrie 1932, participă la simpozionul organizat de Asociația Criterion pentru comemorarea lui Proust. Anton Holban a vorbit mult pe tema „Suferințelor lui Swann”. În decembrie 1934 îi apare la Brad romanul Ioana. În același an primește mențiune pentru piesa într-un act Rătăciri. A mai scris nuvele, incluse în volumul Halucinații. A publicat eseuri, precum: Marcel Proust - câteva puncte de vedere, Contribuții la specificul românesc, Testament literar, Experiență și literatură, Racine-Proust, În marginea lui Huxley. În manuscris a lăsat romanul Jocurile Daniei, publicat postum. I-a fost dedicat un roman, Poveste de iarnă, de Mihai Zamfir. Seria de Opere a fost începută în 1970, la Editura Minerva, de Elena Beram, fiind reluată de aceasta, împreună cu Nicolae Florescu, în 1997.
MAI MULT
Marcel Petrișor
Am călătorit pe cinci continente, pe jos, cu trenul, cu drezina, cu bicicleta, cu barca cu pânze, cu mașina, cu cămila, dar cel mai mult cu motocicleta. Am dăinuit o galerie de artă, care a sprijinit artiști să fie văzuți și simțiți. Am trăit câteva zile, am scris câteva clipe, m-am simțit binecuvântat ori de câte ori am iubit. Dacă în Restul Vieții m-am străduit să supraviețuiesc cu echilibru și forță, în Dragoste și în artă am trăit cu abandon. M-am abandonat ori de câte ori am putut imaginației și simțirii. Și pentru că nimic valoros nu se naște în artă din prosperitate și din huzur, dragostea m-a ajutat să alunec într-o altă lume, în care realitatea se lichefiază și se scurge, lăsând loc sărbătorilor fastuoase ale pulberii
MAI MULT