Ce ne facem cu calul negru
de
citită de Gabriel Liiceanu
Asculți nelimitat
Adaugă la wishlist
Alegi prima carte gratuit, de la € 6,99 / lună cu 2 credite, anulezi oricând.
Ascultă sau citește în app
Despre Ce ne facem cu calul negru carte
„Platon a sesizat aici, sub forma unui mit ontologic, faptul că orice iubire este o aluzie la eternitate sau, altfel spus, porţia la îndemână a muritorilor la nemurire. Timpul obişnuit şi comun este abolit de continuitatea unui extaz.Ce sublim pare totul! Dar să ne ocupăm acum puţin de extaz. După cum numele o spune, extazul nu-i altceva decât o ieşire din tine, o instalare în afara ta: ek-stasis. Tocmai în măsura în care ies din ei, în măsura în care ies din timpul celorlalţi, care, până să se îndrăgostească, era şi timpul fiecăruia dintre ei, îndrăgostiţii cunosc extazul. Acum, prin această ieşire în afară din timpul comun, ei se autopropulsează într-un timp al lor şi numai al lor, un timp à deux, care e timpul specific îndrăgostirii.Numai că de aici începe drama. Tocmai extazul, care este condiţia iubirii, aduce cu sine şi moartea ei. Orice iubire durează cât extazul ei, cât rămânerea celor doi într-un loc situat în afara lor - şi în afara celorlalţi - şi care îi cuprinde şi-i conţine pe amândoi. Dar cum orice ek-stază, orice situare în afara ta însuţi şi orice suspendare a respiraţiei proprii sunt limitate, orice iubire oboseşte în propria ei externalizare sau ex-propriere." (Gabriel LIICEANU)
În acest moment nu există recenzii pentru această carte
Gabriel Liiceanu
GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. Jurnalul de la Păltiniş (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mână“, se împrumuta numai prietenilor de încredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, Declaraţie de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. Uşa interzisă (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu Scrisori către fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. Întâlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă. În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: Despre minciună (2006), Despre ură (2007) şi Despre seducţie (2007), Estul naivităţilor noastre (2012), Dragul meu turnător (2013), Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile (2014), Nebunia de a gândi cu mintea ta (2016), România, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Aşteptând o altă omenire (2018), Caiet de ricoşat gânduri sau Despre misterioasa circulaţie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice. Exerciții de umor criptic (2019), Povestea insulei Humanitas, Humanitas (2020), Isus al meu (2020), Despre destin. Un dialog (teoretic şi confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor (dialog cu Andrei Pleşu), 2020, Impudoare: Despre „eu“ va fi vorba (2021), Ce gândeşte Dumnezeu? (2022).
MAI MULT