Povestea kendamei pierdute
de
citită de Adina Rosetti
Asculți nelimitat
Adaugă la wishlist
Despre Povestea kendamei pierdute carte
Premiul Uniunii Scriitorilor din România „Cartea pentru copii și tineret 2018”
O poveste despre Ferentari, cu zâne, vrăjitori și kendame, dar mai ales cu copii care pot schimba lumea.
Zilele de vară sunt fierbinți și vesele. Copiii s-ar juca afară de dimineața până seara, dar școala nu s-a terminat încă. Ionuț o convinge pe Diana să ia o pauză de la teme și să iasă în parc. Acolo se întâlnesc cu Leo, un băiat misterios și temut, care îi ia kendama și nici că mai are de gând să i-o dea înapoi.
Copiii se trezesc urmărindu-l pe Leo până pe înfricoșătoarea Alee a Duhurilor, unde o pătură groasă de nori plumburii acoperă mereu cerul, casele și blocurile nu mai au culoare, iar gunoiul se înalță într-un munte enorm. Oare Ionuț și prietenii lui o să aibă curaj să-l înfrunte pe puternicul vrăjitor Leo și să elibereze Aleea Duhurilor de sub vraja lui?
Recomandare de vârstă: 10 ani+
Adina Rosetti
Povestea kendamei pierdute
@ Grupul Editorial ART pentru prezenta ediție
Editura Arthur
ISBN 978-630-321-276-0
În acest moment nu există recenzii pentru această carte
Adina Rosetti
Adina Rosetti (n. 1979, Brăila) este scriitoare și jurnalistă. A crescut înconjurată de povești și de cărți, avându-i ca povestitori pe bunicii și părinții ei. A absolvit o facultate de economie, dar pentru a se apropia de pasiunea ei, scrisul, a făcut apoi un curs post-universitar de jurnalism la Universitatea București. A scris articole pentru diverse publicații, printre care „Dilema veche” și „Time Out”. A fost patru ani redactor la revista „ELLE România”. Debutează în 2010 cu romanul „Deadline”, urmat în 2015 de volumul de proză scurtă „De zece ori pe buze”. A publicat în 2014 cartea pentru copii „Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul”, cu ilustrații de Cristiana Radu, căreia i-a fost decernat premiul „Cea mai frumoasă carte pentru copii și tineret“, în cadrul galei „Cele mai frumoase cărți din România“. Cartea a fost dramatizată de teatrul pentru copii Momolino și se joacă în București. Amintirile din copilărie o leagă de lumi speciale, care o apropie de starea potrivită pentru a crea literatură: „Stăteam mult singură în grădina bunicilor și îmi plăcea să mă uit la gâze și la cireșe, deși îmi plăcea și să mă joc pe stradă cu alți copii. Intram într-o lume magică, și asta cred că are legătură cu scrisul.“
MAI MULT