Rostogol merge acasă
de
citită de Sofia Mincă Borțun
Asculți nelimitat
Adaugă la wishlist
Despre Rostogol merge acasă carte
După o carieră îndelungată, doamna Flavia, o barză inimoasă, așteaptă să iasă la pensie. Toată viața a zburat de colo, colo ducându-i pe bebeluși la mama lor. Încă un transport și gata: porcușorul Rostogol, ultimul din cei unsprezece frați transportați de ea, e însă și cel mai greu. În plus, are rău de înălțime. Trebuie să meargă pe jos și totul se complică: un vulpoi și trei corbi au pus ochii pe micul Rostogol.
Intenția mea a fost să spun o poveste amuzantă cu animale. Dar pentru că modelele pentru aceste animale au fost de fapt oameni, cu toate necazurile și bucuriile lor, cu toate greutățile și recompensele vieții de azi, a ieșit fără să vreau ceva ce poate fi văzut la un moment dat și ca o fabulă modernă.
Bunicul meu creștea purcei mici și îmi plăcea să mă joc cu ei prin curte. Îmi amintesc că le plăcea mult să‐i scarpini pe burtă, se puneau imediat cu copituțele în sus și te invitau să pui mâna pe ei. I‐am asociat dintotdeauna cu cățeii. Și numele Rostogol tot de la un cățel l‐am luat. Am cunoscut pe cineva din Deltă care avea un cățel mic, alb și cu părul mare, pe care‐l chema Rostogol. (Lavinia Braniște)
Rostogol merge acasă
Lavinia Braniște
© Editura Arthur, 2024
Editura Arthur este un imprint al Grupului Editorial ART
ISBN 978-630-321-571-6
Promoțional inclus în catalogul Unlimited până la 31 decembrie 2024.
În acest moment nu există recenzii pentru această carte
Lavinia Braniște
Lavinia Braniște (n. 1983, Brăila) Scriu poezii din școala primară și am crescut cu poveștile bunicului, care îmi mai făcea și jucării de carton și zmeie colorate, pe care mi le înălţa pe calea ferată – ,,la linie“. Tot cu bunicul intram în pepiniera de la linie pe sub un gard de sârmă și culegeam iarbă pentru găini și păpădii galbene pentru mama. Cu bunica tundeam scaieţi și-i puneam pe casă de Rusalii, iar a doua zi ne uitam să vedem cui i-a crescut mai mult norocul. Cărţile pentru copii au venit peste mine dintr-o întâmplare, după o pauză de douăzeci de ani, timp în care am schimbat joburi și chirii și m-am învăţat să trăiesc singură. Scriu pentru că-mi place să scriu. Și am avut nevoie de douăzeci de ani ca s-o spun fără jenă.
MAI MULT