Stilurile de atașament. O nouă teorie a atașamentului. Cum să găsești și să păstrezi o relație de cuplu fericită (rezumat)

Amir Levine și Rachel Heller, psihiatri și cercetători în neuroștiințe, ne propun în cartea lor o cartografiere a ceea ce mulți intuim, dar rareori reușim să punem în cuvinte clare: modul în care ne atașăm de ceilalți nu e întâmplător. E o ecuație tăcută, învățată devreme, repetată obsesiv, și – cu sau fără voie – adusă în relațiile adulte, unde devine uneori scenariu de comedie romantică, alteori tragedie domestică. Modelul propus se sprijină pe trei categorii: anxios, evitant și securizant. Prima e definită printr-o nevoie aproape chinuitoare de apropiere și validare, a doua printr-o tendință de distanțare și o preferință pentru autonomie, iar ultima – cea care scapă cel mai ușor radarului dramatic – printr-un echilibru calm între apropiere și individualitate. Nu e un sistem menit să eticheteze, ci unul care încearcă să traducă automatismele comportamentale în limbaj simplu.