Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Petre Ispirescu s-a născut în 1830 la București, în mahalaua Pescăria Veche, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu. A fost editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf. A rămas în istoria literaturii române prin culegerile sale de basme populare românești, repovestite. A studiat cu dascăli de pe lângă biserici și la 14 ani a intrat ucenic la o tipografie, devenind ulterior tipograf calificat. Activitatea de tipograf l-a pus în legătură cu scriitori importanți ai vremii: Nicolae Filimom, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu etc. În 1862 a publicat primele basme culese de el în Țăranul român, ca apoi, împreună cu alte texte, să apară într-un volum. După 1866 a devenit director al Imprimeriei de Stat, ca după doi ani să înființeze Noua tipografie a laboratorilor români, alături de alți trei asociați. În 1872, a publicat Legende sau basmele românilor. Ghicitiori și proverburi, cu o prefață de B. P. Hasdeu, în 1873, Snoave sau povești populare, iar în 1876, Ispravele și viața lui Mihai Viteazul. În 1882, la îndemnul lui Vasile Alecsandri, care și prefațează ediția, Ispirescu reunește toate textele culese într-o culegere completă: Legende sau basmele românilor. Scriitorul s-a stins din viață la 21 noiembrie (sau 27 noiembrie conform altor surse) 1887.

Este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“ Copyright foto: Matei Buta

CONSTANTIN NOICA (Vităneşti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 – Sibiu, 4 decembrie 1987). A debutat în revista Vlăstarul, în 1927, ca elev al liceului bucureştean „Spiru Haret“. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (1928-1931), absolvită cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei şi membru al Asociaţiei „Criterion“ (1932-1934). După efectuarea unor studii de specializare în Franţa (1938-1939), şi-a susţinut în Bucureşti doctoratul în filozofie cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou, publicată în 1940. A fost referent pentru filozofie în cadrul Institutului Româno-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, împreună cu C. Floru şi M. Vulcănescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu şi anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943). A avut domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel (1949-1958) şi a fost deţinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetător la Centrul de logică al Academiei Române (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Păltiniş, fiind înmormântat la schitul din apropiere. Cărţi originale, enumerate în ordinea apariţiei primei ediţii: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936), De caelo. Încercare în jurul cunoaşterii şi individului (1937), Viaţa şi filozofia lui René Descartes (1937), Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou (1940), Două introduceri şi o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticii judecării) (1943), Jurnal filozofic (1944), Pagini despre sufletul românesc (1944), „Fenomenologia spiritului“ de G.W.F. Hegel istorisită de Constantin Noica (1962), Douăzeci şi şapte trepte ale realului (1969), Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969), Rostirea filozofică românească (1970), Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973), Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975), Despărţirea de Goethe (1976), Sentimentul românesc al fiinţei (1978), Spiritul românesc în cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (după o carte a lui Hegel: „Fenomenologia spiritului“) (1980), Devenirea întru fiinţă. Vol. I: Încercare asupra filozofiei tradiţionale; Vol. II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (lb. germ.) (1988), Rugaţi­vă pentru fratele Alexandru (1990).